Se merita sa mai faci agricultura?

luni, august 22, 2016 Claudia`s Choice 6 Comments


Buna,

Cu toate ca am fost nascuta si crescuta la oras, am avut norocul de a avea bunici la tara, la nici 20 de kilometri departare de locuinta din oras. Asadar, majoritatea vacantelor de vara erau impartite intre orasul fierbinte, cu aerul incarcat, si satucul unde traiau bunicii, un loc unde nu aveam parte de televizor, de desene animate sau de alte lucruri atractive din mediul urban, dar cu alte bucurii si placeri cotidiene.

Viata la tara era simpla, dar avea o frumusete aparte. O zi de munca incepea dimineata, pe la ora 5, cand ne trezeam si incepeam treburile zilnice. Il ajutam pe bunicul sa hraneasca gainile, aduceam apa la vaca si la cal, si apoi asteptam laptele proaspat mult, care, alaturi de o bucata de mamaliga unsa cu magiun de prune, constituia cel mai bun mic dejun. Urma apoi plecatul la camp, unde, de fiecare data, era ceva de facut – ba de prasit, ba de plivit buruienile care cresteau parca cu viteza luminii, ba de adunat fanul si de greblat. Nu era ceva usor, dar fiind la tara cu fratele meu, fiecare munca agricola era pentru noi o intrecere - cine termina primul, cine facea cea mai buna treaba, iar ziua trecea pe nesimtite. In timpul pauzelor, plecam in cercetare si eram fascinati de fiecare floare gasita pe camp, de fiecare insecta care scotea capul din pamant. Oricat de obositi eram seara cand ajungeam acasa, o zbugheam “in drum”, unde ne intalneam cu copiii vecinilor, si rasuna tot satul de rasetele noastre. Doar laptele ingrosat al bunicii, reteta simpla, dar delicioasa, ne aduna acasa, pentru bine-meritata odihna.

Au trecut multi ani de atunci. Acum noi suntem casatoriti, fiecare la casa lui, si bunicii sunt acum garboviti de batranete. In fiecare an se uita cu jale la pamantul pe care nu mai au forta sa il cultive si ne roaga mereu acelasi lucru – sa nu vindem pamantul atat cat traiesc ei, pamant recastigat cu greu dupa evacuarea din al doilea razboi mondial.

Incercam, pe cat se poate, sa le ascultam dorintele. Incercam sa facem o prospectare de piata, sa vedem daca s-ar preta o asociatie pentru agricultura organizata. Pamant este destul, atat al bunicilor, cat si al vecinilor care sunt in aceeasi situatie – batrani, cu sufletul indurerat dupa pamantul care ramane in paragina, nemuncit. In cercetarile noastre am dat peste Ogorul, o companie care sustine fermierii, prin oferirea de consiliere profesionala pentru culturi de calitate, dar si prin finantarea legumicultorilor. Site-ul ofera o varietate de produse la preturi decente, si acopera cam toate domeniile de activitate, in ceea ce priveste gradina si agricultura.



Momentan, am vrea sa incepem cu achizitionarea de seminte profesionale, sa vedem cum se comporta pe tipul de sol pe care il avem. Planul de batalie este deja trasat, si este destul de simplu - gasirea unor culturi care sa dea randament maxim, cu efort minim - ne gandim la rosii, ardei, ceapa si morcovi, cultivarea si recoltarea lor, si cautarea unor piete de desfacere pentru aceste produse. Am dori sa oferim produse bio, fara pesticide sau ingrasaminte articiale, unor magazine mici, si sa sustinem astfel economia locala. Dupa calculele noastre, in maxim doi ani vom reusi sa aducem si profit acestei mici afaceri agricole gandite, si sa ne extindem si sa ne usuram munca prin achizitia unor utilaje multifunctionale.

In ceea ce priveste reusita acestei idei, parerile sunt impartite. Unii cred ca ar fi o afacere de familie simpla dar productiva, care ar putea aduce bunastare si liniste sufleteasca, atat noua cat si batranilor, care nu-si vor vedea pamantul lasat in voia sortii, ci muncit si in posesia familiei. Altii cred ca agricultura este un domeniu mort in tara noastra, care nu poate scoate profit la scara mica.

Voi ce parere aveti? Se merita sa mai faci agricultura?



You Might Also Like

6 comentarii:

  1. Bunicul meu are o vorba: Pământul a fost si va fi mereu o sursă de venit. Dacă anul asta, cultura este mai saraca, la anul va fi de doua ori mai bogata. Desi e batran, 81 de ani, tot nu vrea sa stea locului si insista cu ingrijirea pamantului... ce sa-i faci?!
    http://www.semblog.ro

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa era si la bunicul meu, acum are 85 de ani, dar nu mai poate saracul.

      Ștergere
  2. da, doar daca ai bani de investit in tot ce trebuie ca sa scoti recolta buna (seminte, diverse lucrari, irigatii). Altfel, iesi in pierdere cu agricultura si te si doboara munca.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Agricultura inteligenta, asa zic si eu! Cu sapa in mana de la 5 dimineata nu se merita!

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Multumesc mult, Cristina! Amintirile copilariei raman adanc in suflet!

      Ștergere