Geanta, o prelungire a personalitatii mele


Buna dragilor,

Toata lumea stie ca singurul lucru ce nu se gaseste in geanta unei femei este ordinea. Si cum eu sunt un exemplu relevant al rasei purtatoare de geanta, sustin sus si tare aceasta afirmatie si dau si dovezi in aceasta idee:


De cand ma stiu, mi-a placut sa port genti mari. Am inceput de la gradinita - toata grupa venea cu o tentativa de gentuta, unde de abia inghesuia o eugenie, eu aveam geanta tip postas, unde aveam de toate: sandwich, sticla cu apa, batista, poate si jucaria preferata. La scoala am trecut la rucsac, si de fiecare data, cand aveam de ales, il alegeam pe cel mai mare, in care sa incapa carti, caiete, culegeri, penar, carioci, carti suplimentare. Am ajuns sa port atatea, incat se speriau parintii ca o sa imi deformez coloana.

Acum, am evoluat si am trecut la papornita. De fiecare data, caut cea mai mare geanta si cea mai compartimentata, fiindca in tot haosul meu, imi place sa fie si un strop de organizare. Cred ca geanta este o prelungire a personalitatii mele - plina de lucruri nebanuite, niciodata nu stii ce poti gasi acolo. Din aceasta cauza se intampla sa nu ies din casa fara ea. Niciodata n-am inteles femeile care poarta gentute in care nu le incape nici telefonul, asa cum nu inteleg cum se pot descurca barbatii in viata fara geanta.

Saturday's Theme #42 - Skulls


Buna dragilor,

Tema pentru manichiura de astazi a fost craniile. Eu am decis sa nu va axez pe varianta clasica cu alb si negru si am apelat la o oja rosie si la un craniu inspirat de "Dia de los muertos", accesorizat cu trandafiri rosii. Iata ce a iesit:


Cartea de pe noptiera #58 - Distanta dintre noi - Jhumpa Lahiri


Buna dragilor,

Am intarziat atat de mult cu recenzia acestei carti, incat ma simt extrem de prost fata de toata lumea care astepta aceasta prezentare. M-am bagat cu capul in gard (a se intelege in SuperBlog) intr-o perioada extrem de incarcata din viata mea, asa ca timpul meu online a fost super limitat. Umeaza insa concediul si atunci revin cu siguranta pe linia de plutire.

Nu mai lungesc mult introducerea si trec direct la cartea scrisa de  Jhumpa Lahiri, carte ce i-a adus acestei scriitoare un premiu Pulizer, una dintre cele mai apreciate carti de beletristica.


Sunt cea mai mare fana a ta, da-mi voie sa iti gatesc!


Buna dragilor,

Este vineri seara, este trecut de orele 23. De unde credeti ca tocmai a venit subsemnata? Nu, nu din oras. Nu, nu din club. Cum, nu mai sunt alte variante? Dar la bucatarie nu v-ati gandit, nu? Pai dupa cum va mai spuneam eu aici de cateva ori, eu sunt aceasta bucatareasa si gospodina desavarsita. Bine, nu chiar atat de desavarsita, insa mi-as dori sa ajung un master chef, ceva interesant prin bucatarie. Si cum tocmai am auzit si de stelele Michelin, cele mai bune calificative pe care un astfel de bucatar inrait le poate primi, deja gandul imi zboara departe.

De gatit imi place sa gatesc. De mica, de cand faceam la bunici ciorbe de buruieni gasite prin curte si placinte cu noroi, insa asta este o poveste pentru alta data. Revenind la povestea cu gatitul, imi place, dar in conditiile mele. Ca sa fie o relaxare, gatitul trebuie sa se practice in liniste si pace. Asta insemna ca prefer sa gatesc singura atunci cand ma simt inspirata sa creez noi feluri de mancare. Imi place sa ma joc cu ingredientele si sa inventez mancaruri noi, si apoi sa gasesc cobai dornici sa le incerce.

Mi-ar placea sa fiu chef intr-un restaurant de renume, insa sa gatesc doar pentru doua persoane, si doar in zilele in care as avea eu chef. Daca m-ar suna patronul sa-mi zica, de exemplu, ca in seara asta vine Sia in Romania (cantareata mea preferata) si ar lua cina alaturi de o alta vedeta de pe la noi, in ideea unei colaborari, as fi prima care m-as inghesui in bucatarie sa-mi pun sortul si sa ma apuc de gatit. Fiind o fana inraita, stiu deja cate un lucru sau doua despre ea, asa ca stiu si faptul ca este vegana. Poate pentru unii acest aspect ar fi o bataie de cap in ceea ce priveste alegerea unui meniu, insa cu putin studiu personal in domeniu, nu e chiar atat de dificil pe cat pare.

Dupa cum stiti, veganii isi iau o parte din necesarul de grasimi din nuci si seminte. Fie ca le folosesc ca atare, fie ca prefera ulei presat la rece, acestea fiind esentiale pentru buna functionare a organismului. Eu voi incerca sa ii ofer vedetei mele preferate cele mai gustoase si mai sanatoase alegeri. Am aflat de la o prietena de a mea, care are un copilas si care prefera sa faca toata mancarea in casa, ca si uleiul se poate face la fel de simplu, folosindu-se o presa de ulei YODA HOME PRO. Totul e super usor - trebuie doar sa aleg tipul de seminte, sa le pun in presa, sa apas pe un buton si sa ma bucur de un ulei natural si sanatos.

Am si eu dreptul la o stampila!


Buna dragilor,

Astazi vom incepe cu un exercitiu de imaginatie. Care este primul curand care va vine in minte cand auziti cuvantul stampila? Sanse mari sa fie societate, firma sau afacere, nu-i asa? Sau poate banca, acte si semnatura? Cam aceasta este perceptia noastra cand vine vorba de acest instrument, il percepem ca pe ceva potrivit doar pentru mediul de afaceri, ceva ce ne ajuta sa rezolvam mai usor problemele de birocratie.

Cum ar fi insa daca stampilele ar face parte din viata noastra de zi cu zi? Vazusem nu de mult un videoclip pe Youtube, in care un tanar mutat in Japonia povestea despre Hanko, stampilele pe care locuitorii acelei tari le folosesc pentru a semna documente. Acestea sunt niste stampile speciale, care au parte de o personalizare la fel de speciala, facand parte din cultura japoneza de sute de ani.

Cum ar fi oare daca si la noi s-ar introduce stampila pentru oamenii de rand si n-ar mai fi specifica doar persoanelor juridice? Oare ce am putea face cu ea? Am stat, am gandit, am cugetat, si cred ca am gasit cateva intrebuintari cel putin interesante.

Stampila ar putea fi folosita ca un semn de proprietate, ca un watermark. Stiu ca poate parea amuzant, insa daca lucrati intr-un mediu cu foarte multi colegi, se mai pot intampla si chestii neprevazute. S-ar putea ca cineva sa va ia mancarea din frigiderul comun si sa o consume, lasandu-va flamanzi la pauza de pranz. Sau ca altcineva sa va ia topul de hartie pe care l-ati adus tocmai din depozit, special pentru a-l folosi la un proiect urgent. Stiu, neplacute ambele situatii, insa n-ar fi mai simplu sa aveti propria stampila cu numele nostru pe ea? Cu o simpla apasare, va veti declara bunurile ca fiind ale voastre si niciun coleg cu glume in program n-ar putea sa mai spuna "Nu stiam ca e lucrul tau, n-am vazut numele tau scris pe el".

O alta idee foarte utila ar fi folosirea unei datiere. Cunosc multe gospodine carora le place sa umple, in fiecare vara si toamna, sute de borcane cu diferite bunatati, dulci sau murate. Multora le place sa mai incerce si retete sau metode noi de conservare, asa ca o datiera ajuta gospodinele in cauza sa aiba o situatie clara asupra perioadei in care s-a pus la borcan ceva nou, si de asemenea poate sa observe cat timp se mentine acel ceva in conditii optime. In plus, am vazut ca acum exista in comert si stampile pe care le puteti personaliza acasa, avand litere si cifre, deci se poate scrie si numele retetei pe langa data ei. Si daca s-ar adauga si un fundal colorat la acea stampila, niciun borcan n-ar mai ramane neetichetat prin camara.


Cand fleur de coucou nu mai e la moda


Buna dragilor,

Se stie deja ca limba noastra e o comoara. Insa o comoara si mai mare e sa stii si alte limbi de circulatie internationala, pe langa limba materna. Si asta mai ales daca va cautati un job. Fie ca urmariti  un post pe Resurse umane, fie ca sunteti soferi, doctori sau contabili. In majoritatea meseriilor de astazi se intampla sa fiti nevoiti sa discutati cu cineva intr-o alta limba, si credeti-ma pe cuvant, furculision si gogomanition chiar nu se mai poarta. Majoritatea societatilor au cel putin un contact si un contract cu o persoana vorbitoare de alta limba, asa ca este foarte important ca cineva sa se inteleaga cu acea persoana. De multe ori exista intr-o societate persoane care sa se descurce cat de cat ok intr-o anumita limba, deprinsa de la scoala, de la filme sau vizitand anumite tari, insa totul se schimba atunci cand se cere o comunicare cu termeni de specialitate. Care ar fi atunci solutia la aceste probleme?


Cursuri de limbi straine pentru firme, succesul in afaceri


Cred ca orice societate care se respecta trebuie sa incerce sa fie la zi cu toate reglementarile si specializarile posibile. Majoritatea au deja contracte cu firme de traduceri specializate, insa este nevoie de mai mult. Ce faceti cand va suna colaboratorul din Norvegia sau Japonia? Cu siguranta nu puteti sa ii spuneti sa stea putin in telefon, pana trageti o fuga la traducator, ca sa intelegiti ce vrea sa transmita, nu?



Cursurile de limba straina pentru formarea specialistilor sunt un pas inainte catre o colaborare mai buna cu firmele straine. Nu cere nimeni un asemenea curs pentru un client cu care veti colabora o data sau de doua ori, insa in momentul in care colaborarea devine serioasa si profitabila, tine de etica in afaceri sa puteti discuta cu un client mai multe aspecte decat vremea de afara.

In cazul in care sunteti pe punctul de a semna un contract cu un nou colaborator strain, agentia de traduceri Swiss Solutions poate fi o solutie cu adevarat. Este necesar sa apelati la personal calificat, care sa va traduca acel contract cu termeni juridici, inclusiv partea din josul paginii, pe care nimeni nu se mai sinchiseste sa o citeasca, insa in care se regasesc, de fiecare data, clauze importante. Asa veti avea parte de transparenta si de succes in afaceri, fara niciun risc.

Voi ce parere aveti despre cursurile de limbi straine intr-o firma? Ajuta la dezvoltarea ei?

Kiss Kiss.

* Acest articol este scris pentru proba 7 de la SuperBlog 2017.

Saturday`s Theme #41 - Pumpkins


Buna dragilor,

Tema de astazi are treaba cu dovlecii. Eu m-am gandit sa o fac sa aiba de a face si cu Halloween-ul, asa ca am apelat de modele de dovlecii specifici acestei perioade. A trebuit sa ma descurc cu niste unghii super mici fiindca azi s-a intamplat un accident cu unghiile mele, dar am trecut peste si acesta este rezultatul:


N-oi fi eu regina, dar merit un rasfat Royal


Buna dragilor,

E oficial! Incepand cu data de 28 octombrie, subsemnata aici de fata are concediu. Si nu 2-3 zile, ci pana pe data de 13 noiembrie, iar mie inca nu imi vine sa cred. Poate o sa vi se para ciudat, insa eu, in cei 7 ani de munca prestati pana acum, nu am avut parte de un concediu adevarat. Da, am avut parte de cateva zile la mare, de cateva zile de stat acasa, si de cateva zile in luna de miere, insa cam atat. Jobul meu nu imi prea permite concedii de lunga durata, asa ca de fiecare data cand plecam pe undeva, peste maxim 2 zile suna telefonul si eram chemata de urgenta inapoi.

De data asta m-am organizat cum trebuie la noul job (care nu mai e nou, ca am aproape 9 luni de cand sunt acolo), am anuntat de 3 luni ca imi iau concediu si la jobul part-time, asa ca sunt in grafic cu toate. Poate sunteti curiosi ce o sa fac? Ei bine, totul e planificat pana in cele mai mici detalii. Prima saptamana o dorm. Vreau sa dorm de dimineata pana seara, si de seara pana dimineata. Cu telefonul inchis, cu jaluzelele trase, fara niciun sunet in jur. O sa o las mai moale si cu mediul online si o sa citesc foarte mult, cand nu o sa mai pot sa dom.

In a doua saptamana, care include si sarbatorirea a 3 ani de casatorie, vreau sa plecam in vacanta. Nu o sa stam prea mult, insa deja am planul facut de acasa, ca asa imi place mie sa imi organizez vacantele pana la cele mai mici detalii. Planuiesc o vacanta scurta in Brasov si in imprejurimi. Tot in acea zona am fost si in luna de miere, insa n-am avut prea mult timp, fiindca am vrut sa cuprindem mai multe puncte de atractie intr-un timp destul de scurt.

De data asta o sa fie o vacanta mai calma, fara graba. Am cautat deja, cu vreo 2 luni inainte, cazare in acea zona, si dupa multe cercetari am gasit ceva ce cred ca o sa ne fie pe plac la amandoi. Ne-am informat peste tot, am cautat recenzii, am cautat poze. Am dat peste ceva ce ne-a placut amandurora si ne-a dus cu gandul la zapada si la iernile din copilarie: