Buna dragilor,

Daca e sa o luam logic, eu ar trebui sa urasc apa cu pasiune. In primul rand, am amintiri neplacute de cand varul meu, bun baiat, s-a gandit ca ar fi frumos sa ma impinga in apa, de la o inaltime de vreo 2 metri, intr-o apa cam tot atat de adanca. Asta se intampla in urma cu vreo 18 ani, si chiar si acum fac semi-atacuri de panica daca imi vine apa direct in fata. In alta ordine de idei, eu sunt in zodia Taur in zodiacul european si Dragon de foc in cel chinezesc. Vi se pare cumva ca sunt zodii de apa? Nu, nu sunt! Cu toate astea, iubesc apa. Iubesc sa ma balacesc in ea, sa inot, sa stau sa ma relaxez, si de multe ori ma uita Dumnezeu sub dus, cu apa curgand, si nu ies de acolo decat atunci cand se aud batai in usa cum ca ar mai avea si alte suflete nevoie la baie.

Totusi, azi nu o sa va povestesc despre apa cunoscuta sub numele de apa de menaj, ci despre apa de baut. Apa noastra cea de toate zilele si despre relatia mea cu ea. Ca am cateva kilograme in plus, m-ati mai auzit plangandu-ma pe aici, asa cum m-ati auzit si luptand impotriva lor. Si nicio lupta cu kilogramele nu e castigata decat daca se confera organismului aportul zilnic de apa. Cu ideea asta am plecat eu la drum, horatata sa-mi educ organismul sa bea apa, pe principiul "Bea, Claudia, apa!". Pentru acasa, mi-am luat un aparat de filtrat apa, cani frumoase si pahare colorate. Am reusit sa imi impart nevoia de apa - sa zicem cel putin 2 litri pe zi, in 4 reprize, ca sa imi fie mai usor mental sa accept atata apa. Asadar, jumatate de litru dimineata pe stomacul gol, era primul pas. La inceput nici nu-mi mai venea sa ma ridic din pat de groaza apei, insa cu exercitiu, am ajuns acum sa ma pot lauda ca beau aceasta cantitate dintr-o singura suflare. Inca doua portii de apa am decis sa le consum dupa ce ma intorceam de la munca. Asta inseamna ca de la orele 16-17 pana dupa miezul noptii aveam langa mine apa, din care sorbeam mai ceva ca un betiv care soarbe din paharul cu lichidul lui Bachus.

Problema cea mare era la munca. Cum apa de la chiuveta de acolo era plina de calcar si nu se putea bea, si cum nu puteam sa car dupa mine apa de acasa, am cautat variante sa ma mentin hidratata si la munca. Cea mai simpla solutie a fost apa de izvor, si cea mai rapida, magazinul de la colt.

Buna dragilor,

Tema de astazi este Halloween-ul. Am stat mult in dubii cu ce model sa abordez, fiindca unghia de la degetul mijlociu s-a rupt din carne. Intr-un final am apelat la cele mai ieftine unghii false, simple, am ales una care sa se potriveasca si am incercat sa o fac sa arate ca celelalte. Pentru design, am ales acelasi portocaliu ideal de toamna, peste care am stampilat un craniu smecher cu mustata si palarie, mai multe fantome (care mi se pare ca au dat un efect 3D), si o pisica. Mov. Iata ce a iesit:

Buna dragilor,

Astazi discutam tot despre casa, fiindca se pare ca e mult de spus pe acest subiect. V-am spus deja, cred, ca am tras firele de curent in casa, si credeam ca am terminat cu treaba asta si ca urma sa se pun intrerupatoarele, prizele si becurile dupa ce vom varui, dar se pare ca m-am inselat. Din cate am aflat, ar fi indicat sa aiba casuta noastra si un certificat energetic.

Buna dragilor,

Luna aceasta mi-am cam facut de cap in ceea ce priveste shopping-ul de la Avon, insa mi-au placut foarte mult ofertele si nu am putut sa le ratez. Haideti sa va arat ca m-a atras cel mai mult:

Buna dragilor,

De cand ma stiu, nu mi-a placut sa imprumut bani. Sunt tipul de om care prefer sa am mereu niste bani pusi deoparte, pe categorii: bani pentru vacanta, bani pentru mofturi, bani pentru viitoare investitii, economii. Insa aceasta stabilitate economica s-a cam dat peste cap de cand am inceput sa construim casa mult visata. Acum orice venit este bine dramaluit si majoritatea banilor se duc in acea directie. Si desigur, ca orice persoana care face casa, am si eu momentele mele (de obicei nopti intregi, dar haideti sa le spunem momente de dragul conversatiei), cand ma gandesc ce ar fi de facut daca am mai avea nevoie de bani pentru finalizarea investitiei. Incercand sa aplic conceptul de smart shopping si pentru casa, mi se intampla de multe ori sa urmaresc si ofertele online ale marilor magazine de constructii si amenajari si sa fiu atenta la promotiile oferite. Problema cea mai mare cu aceste oferte este ca sunt de foarte scurta durata, si de multe ori acestea dureaza doar una sau doua zile. Fiindca nu avem de fiecare data banii la indemana, ne-am facut un mic plan de batalie in cazul in care am gasi o oferta foarte buna online si am avea nevoie de un imprumut rapid.

Buna dragilor,

Toata lumea stie ca singurul lucru ce nu se gaseste in geanta unei femei este ordinea. Si cum eu sunt un exemplu relevant al rasei purtatoare de geanta, sustin sus si tare aceasta afirmatie si dau si dovezi in aceasta idee:


De cand ma stiu, mi-a placut sa port genti mari. Am inceput de la gradinita - toata grupa venea cu o tentativa de gentuta, unde de abia inghesuia o eugenie, eu aveam geanta tip postas, unde aveam de toate: sandwich, sticla cu apa, batista, poate si jucaria preferata. La scoala am trecut la rucsac, si de fiecare data, cand aveam de ales, il alegeam pe cel mai mare, in care sa incapa carti, caiete, culegeri, penar, carioci, carti suplimentare. Am ajuns sa port atatea, incat se speriau parintii ca o sa imi deformez coloana.

Acum, am evoluat si am trecut la papornita. De fiecare data, caut cea mai mare geanta si cea mai compartimentata, fiindca in tot haosul meu, imi place sa fie si un strop de organizare. Cred ca geanta este o prelungire a personalitatii mele - plina de lucruri nebanuite, niciodata nu stii ce poti gasi acolo. Din aceasta cauza se intampla sa nu ies din casa fara ea. Niciodata n-am inteles femeile care poarta gentute in care nu le incape nici telefonul, asa cum nu inteleg cum se pot descurca barbatii in viata fara geanta.

Buna dragilor,

Tema pentru manichiura de astazi a fost craniile. Eu am decis sa nu va axez pe varianta clasica cu alb si negru si am apelat la o oja rosie si la un craniu inspirat de "Dia de los muertos", accesorizat cu trandafiri rosii. Iata ce a iesit:

Buna dragilor,

Am intarziat atat de mult cu recenzia acestei carti, incat ma simt extrem de prost fata de toata lumea care astepta aceasta prezentare. M-am bagat cu capul in gard (a se intelege in SuperBlog) intr-o perioada extrem de incarcata din viata mea, asa ca timpul meu online a fost super limitat. Umeaza insa concediul si atunci revin cu siguranta pe linia de plutire.

Nu mai lungesc mult introducerea si trec direct la cartea scrisa de  Jhumpa Lahiri, carte ce i-a adus acestei scriitoare un premiu Pulizer, una dintre cele mai apreciate carti de beletristica.