Buna dragilor,

A cincea tema de la SuperBlog 2017 ne provoaca sa povestim cel mai sensibil moment din viata, si cum am reusit sa trecem peste el, cu ajutorul muzicii. A fost cat pe ce sa spun pas acestei probe pentru ca, dupa cum majoritatea sau putini care ma citesc stiu, prefer sa tin o parte a vietii mele privata. Totusi, dupa ce m-am gandit mai bine, am considerat ca poate o sa ajute pe cineva aceasta experienta, asa ca mi-am calcat pe coada, mandrie si orgoliu si o sa las cuvintele sa iasa la iveala.

De cand ma stiu, imi place muzica, si pot spune ca a fost o pasiune pentru mine de cand am inceput sa vorbesc. Si acum mama rade de mine si imi zice ca eu am inceput prima oara sa cant, si dupa aia sa vorbesc. Am crescut cu muzica pe fundal, de multe ori cantata de mama in timp ce trebaluia, asa ca mereu mi-a placut sa o ascult. O prefer mereu pe cea de calitate, dar pentru mine asta nu inseamna neaparat aceea care se aude la maxim in difuzoare oriunde, ci acea muzica ce reuseste sa imi aline sufletul.

Sa revenim insa la poveste. Eram in anul I de facultate. Eram entuziasmata, urma sa plec de acasa si sa stau la camin, sa ma organizez singura, sa imi fac prieteni noi. Trebuia poate sa fiu un exemplu de fericire, insa n-a prea fost chiar asa. In primul rand, asta insemna o relatie oarecum la distanta cu iubitul. In al doilea rand, simteam ca nu prea apartin acolo la facultate. M-am inscris la o specializare total diferita de ce facusem in liceu, cu promisiunea unui job dupa terminarea facultatii. Luand in considerare faptul ca ma bagasem cu capul inainte in stiinte economice, in conditiile in care veneam de la un profil uman, va puteti inchipui cam cat de greu imi era. Eram depasita de cunostintele colegilor mei, majoritatea cu liceul economic terminat. In plus, imi parea rau ca nu am dat la o facultate in alt judet, preferand-o pe aceasta pe ideea ca era mai aproape de casa, fiindu-le mai usor parintilor sa ma sustina financiar. Aceste aspecte, amestecate cu disperarea ca nu reuseam sa imi gasesc un job part-time si cu niste certuri cu iubitul, fiind prima oara cand eram departe unul de celalalt, au dus la o stare destul de nasoala pentru mine. Nu mai aveam chef de nimic, nu mai dadeam pe la cursuri, ba chiar ma gandeam sa renunt la facultate.

Ce m-a ajutat sa-mi revin? Muzica, evident. Poate acum pare banal si copilaresc, insa atunci m-am scufundat intr-o mare de sunete. Am ascultat la maxim piesa Addei - "Minti murdare facute praf", din nou si din nou, pana in momentul in care am reusit sa fac ca in cantec - sa uit de tot.