Buna fetelor,

Noul an scolar universitar a inceput de cateva zile si acest lucru imi aduce in minte atatea amintiri...

Primul an de facultate, primele emotii, si inevitabil, prima plecare de acasa, cu catel, cu purcel. Bine, catelul era unul de plus, mare, lung, folosit pe post de perna, pe care il am si acum, iar purcelul era unul imaginar, dar intelegeti voi ideea. Primul an am stat la camin, deci nu s-a pus problema de cazare, dar in al doilea an de facultate am decis, impreuna cu o vecina si o colega de grupa, sa inchiriem un apartament. Nu va ganditi ca am plecat asa, pur si simplu, in cautate de cazare, ca niste oameni cu minte. Nu, nu. Ne-am pus frumos pe o banca in campus, sub un copac (afara ploua mocaneste si era un frig, asta asa, ca sa intelegeti cum statea treaba), am luat ziarul local in mana, telefonul din dotare, un pix si o agenda si ne-am pus pe sunat. De Negociat inca nu stiam noi atunci, sfera de cautari de anunturi imobiliare online era in afara ariei noastre de cautare. Visam insa la un apartament frumos, mobilat si cu de toate, ca in filmele americane:


Am eliminat din start anunturile care erau prin agentii - stiam deja ca cereau comision, deci din saracia noastra nu aveam cum sa il platim. Cautam asadar un apartament cu doua camere, de preferabil in zona facultatii, si la bugetul de studente. Am sunat, pe rand, la toate anunturile care se potriveau cu nevoile noaste. Multe erau date deja, altele erau prea departe. La unele ni se zicea sa venim sa vedem apartamentul, si ni se va zice pretul la fata locului. Si la cateva dintre ele chiar am fost. De acum incepe cu adevarat circul. Colega mea era venita impreuna cu prietenul ei, si avea ca plan pentru acea zi sa se mute. Fara doar si poate. Asta insemnand ca avea cu ea cam de toate - o geanta mare de rafie cu lenjerie de pat, perna si pilota, cateva randuri de haine, prosoape si produse de ingrijire, si cele mai importante chestii - o galetusa de var si o bidinea. De ce? Sa dea cu var camera, sa fie ca nou, evident. Inchipuiti-va voi acum cum ne caram noi prn tot orasul, cu bidineaua dupa noi, sa vedem apartamente. Circul de pe lume, mai ales ca n-am gasit nimic, fiindca socoteala din ziar nu se potrivea niciodata cu cea de acasa. De fiecare data cand ajungeam sa vedem mirificul apartament, nu se aliniau planetele. Ba era o garsoniera, ba arata ca dupa razboi, da un apartament avea un singur pat, pus si acela in bucatarie.

Dupa sase ore de umblat teleleu-tanase, tot pe banca din parc am ajuns. Inghetati, uzi si flamanzi, cu bidineaua dupa noi si fara apartament. Nu ne-am descurajat insa, am revenit si a doua zi, fara bidinea, de data asta, si intr-un final am gasit o gazda, o casa mare inchiriata de o baba afurisita doamna in etate foarte cumsecade, dar aceasta este o alta poveste pentru o alta zi.

De abia in anul trei de facultate, dupa multe aventuri cu alte multe gazde, ni s-a luminat mintea si am cautat online. Cu doar cateva click-uri, ni se deschidea o multitudine de oportunitati. Aveam acces la poze, la dimensiunile apartamentului, erau trecute acolo toate dotarile. Nu mai era necesar sa strabatem orasul, puteam face turul apartamentului direct din fata calculatorului. Viata de chirias devenea mai frumoasa. :D

Voi cum preferati sa cautati imobiliare? Preferati varianta clasica - anuntul din ziar, sau varianta moderna - anuntul online?

Kiss Kiss.