Ca de obicei, atunci cand vad un trailer la film si stiu ca mai am de asteptat pana sa apara la cinema, mintea mea deja incepe sa creeze, ajutata de imaginatia mea bogata, un scenariu de film. Ce as face oare daca as fi eu in locul unui personaj din film? Daca as fi un adolescent care ar vrea sa joace un joc video cu prietenii si dintr-o data ar fi tras prin ecranul jocului si ar ajunge in jungla?

Evident, as incerca sa supravietuiesc. As cauta in rucsac diferite ajutoare de nadejde, fiindca viata in jungla nu este simpla, cu siguranta, insa as gasi o metoda sa fac fata cu brio tuturor incercarilor si sa gasesc drumul spre casa.

In jungla, m-ar astepta neprevazutul la fiecare pas. Totusi, rucsacul meu nu m-ar lasa la greu, fiindca el ar fi cel mai important aspect al jocului in care m-am bagat - ar fi cutia mea cu provizii, sanatate si viata, fiindca asa functioneaza un joc video. Ca sa ajung acasa, ar trebui sa trec prin jungla. Dar cum sa treci, Doamne, cand vegetatia parca ajunge la cer de inalta ce e si e atat de densa, incat nu pot vedea nimic prin ea? Ia sa vedem ce am eu in turbinca. Dupa scurte cautari am dat de un iatagan ca in filme, numai bun sa il invart de cateva ori in jurul meu si sa imi croiesc un drum printre copaci. N-oi fi eu Tarzan, dar tot ma agat eu de o liana si ajung mai repede in acea parte mai luminoasa, unde copacii par a se termina.

Ups, se pare ca nu sunt atat de familiarizata cu vegetatia din jungla. In loc sa apuc o liana, am apucat un sarpe de coada, si cu siguranta ca nu este prea fericit ca l-am trezit din somnul de frumusete. Ba bhiar mi se pare ca ii stralucesc ochii a foame. Ce sa fac, ce sa fac? Ia sa mai caut in desaga, cine stie peste ce minuni mai dau. Un fluier?! Pai ce sa fac cu un fluier, sa-i cant sarpelui sa ma manance mai cu pofta? Dar daca stau mai bine si ma gandesc, partea cu cantatul poate chiar ar merge, si as reusi sa il adorm inapoi. Dupa cateva fluieraturi, se pare ca sarpele s-a intors in lumea viselor, si eu pe drumul spre casa. 

Copacii se raresc din ce in ce mai mult si ma simt ca in filme, de parca vad luminita de la capatul tunelului. Hmm, daca stau mai bine sa ma gandesc, nu e o luminita, e un foc in toata puterea cuvantului. Si parca se aud glasuri pe langa el. Civilizatie! Sunt salvata! Ma apropii in fuga, bucuroasa, dar ajunsa in fata focului, observ ca treaba nu e chiar pe roze! Cel putin pentru mine, din cate se pare. O trupa de canibali, imbracati in piei de animale si pictati pe fata in culori de razboi danseaza in jurul focului. Poate reusesc sa scap, imi zic eu in gand, dar se pare ca nu sunt sanse. Din spatele meu se aud insa niste trosnituri, si realizez ca sunt inconjurata. Ce ma fac eu acum? Ajung oare mancarica in oala sau poate fripturica la protap? Apelez din nou la traistuta, poate ma scapa si de data asta de necazuri. Gasesc in ea 5 pungute, cu inscriptia "Pretty girl inside". Incerc sa le rup ambajalul si cand colo, ce sa vezi - 5 papusi gonflabile, care mai de care mai rotunjoare. Nu stiu ce-o fi fost in mintea celui ce le-a pus in rucsac, dar ma bucur enorm de mult, fiindca stimabilii canibali au uitat deja de mine si se inghesuiesc sa  prinda papusile si sa le puna pe gratar. As sta sa le vad fetele cand o sa realizeze ce pranz minunat ii asteapta, dar mai bine profit de situatie si ma retrag incet, continuandu-mi drumul catre casa.

Am ajuns in fata unei pesteri si simt ca sunt aproape. De acum trebuie doar...fiti seriosi, doar nu credeati ca o sa va destainui si finalul aventurii mele, nu? Daca v-am lasat in suspans, va invit sa urmariti filmul, cu siguranta va fi mai bun si mai interesant decat imaginatia mea : D

Voi cum ati supravetui in jungla?

Kiss Kiss.

*Aceasta postare este scrisa pentru proba cu numarul 26 din competitia SuperBlog 2017.