Istoria cantatului, din copilarie si pana acum

luni, ianuarie 30, 2017 Claudia`s Choice 4 Comments


Buna fetelor,

Uneori mi se pare ca timpul trece atat de repede, incat deja simt ca imbatranesc, cu toate ca nu simt timpul cum trece pe langa mine. Cand mai cad in borcanul cu melancolie, imi place sa imi aduc aminte de anii copilariei, cand nu aveam nicio grija, si cea mai mare teama era ca se termina ziua si nu imi ajungea timpul de joaca. In ziua de astazi, copiii au uitat sa mai fie copii. Nimeni nu mai iese afara sa se joace, nu mai au timp de jocurile copilariei, nu mai au timp de cantecele copilariei, tot timpul stau cu nasul in telefoane, tablete sau laptopuri, iar jocurile sunt online, nu in fata casei.

De cand ma stiu, mi-a placut tare mult sa cant, asa ca orele de muzica de la gradinita si de la scoala erau preferatele mele. Cantam... cam tot ce imi venea la gura, iar muzica copilariei era foarte variata.



Imi amintesc cu placere evenimentele speciale de la gradinita, inspectiile si orele deschise, cand faceam pregatire pentru cantecele pe care urma sa le cantam, cu cata grija incercam sa ne rotunjim guritele pentru a scoate sunete perfecte pe ele. Bine, uneori eram ca niste caprite afone, de intrau educatoarele in clasa sa vada daca suntem maltratate, dar asta e alta poveste :) Urmau serbarile de Craciun, de 8 Martie, de sfarsitul anului, cand iarasi se lasa cu aceleasi note muzicale.

A urmat apoi scoala primara, cand am inceput sa cantam pe note la muzica (n-am prea fost fana a acestei metode de cantare, dar nu aveam ce face). In generala am dat peste o profesoara de engleza, care ne-a invatat cantecele de la The Beatles. Asa da ore de engleza, aceasta iesire din tipare m-a facut sa indragesc si mai tare limba engleza.

In liceu ne adunam, in preajma sarbatorilor de iarna, si faceam un cor, unde invatam colinde. Mai apoi, acompaniati de chitara, colindam profesorii. Frumoase vremuri! De asemenea, in pauze cantam cat de tineau plamanii, si la orele de muzica faceam adevarate recitaluri.

In facultate n-am mai avut ore de muzica, dar asta nu ne-a oprit sa fredonam, atunci cand de fapt trebuia sa invatam pentru examene :D Nu va mai zic ce show incepea cand ne apuca cantarea pe la biblioteca, locul in care trebuia sa pastram linistea ;)

Dupa studii, m-am angajat. Chiar daca nu mai am scoala si serbari unde sa cant, asta nu m-a oprit. Cant unde pot - sub dus, de uit sa mai ies de acolo, in masina, cand aud la radio o piesa preferata, in casa, cand gatesc sau fac curatenie (datul cu aspiratorul este mereu acompaniat de "I want to break free"), ba chiar si la munca imi mai vine sa mai lalai. Ma cam abtin, insa este un coleg de palier care canta-n gura mare, zilnic :D Cant, fiindca imi place, ma relaxeaza si imi confera o stare de bine, de zen.

Voua va place sa cantati? Care este momentul/locul preferat de cantat?

Kiss Kiss.


You Might Also Like

4 comentarii:

  1. Eu am avut o mare pasiune pentru muzică din copilărie. Deși am ales un profil real la școală și mai apoi la facultate, acest lucru nu m-a împiedicat să urmez cursuri de canto și să mă bucur de mici concerte alături de cei dragi sau alături de un public străin. E superb să cânți și să te bucuri de fiecare acord și vers.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa da! Si eu dadeam cu vecinele mele concerte, dar in scara blocului ;)

      Ștergere
  2. Mie nu imi place sa cant pentru ca nu am voce absolut deloc. La scoala, ora de muzica era cosmar pentru mine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu prea am voce, dar asta nu ma opreste 😂😂😂

      Ștergere