La ce mai viseaza Claudia # 43 - Say YES to THE DRESS

duminică, octombrie 12, 2014 Claudia`s Choice 4 Comments

Buna fetelor,

In final reusesc sa mai scriu si eu o postare. Saptamana viitoare sper sa fie mai relaxata si sper sa ajung si eu sa postez regulat, ca material tot adun.

Sa revenim la postarea noastra, postare care trebuia scrisa duminica trecuta, cand informatiile erau mai fresh in creierasul meu blond.Oricum, se preconizeaza a fi o postare cam lunguta  kilometrica, asa ca daca tot ati ajuns aici si tot intentionati sa o cititi, luati-va ceva de rontait, sa nu va plictisiti :)

Deci, dupa cum va spuneam cu ceva timp in urma, mi-a cam venit timpul sa-mi pun si eu pirostiile, si sa intru in randul doamnelor. Si cum poti intra in aceasta treaba fara rochie? Ei vezi, nu se poate, asa ca, in urma cu vreo doua-trei luni cred, a inceput vanatoarea.



Am plecat de la inceput cu premisa ca nu vreau rochie alba. Deloc. Si asa m-am orientat catre ivory, crem, bej, orice numai alb nu, nu de alta, dar eu cam sunt fata palida si albul nu este culoarea mea.

Am ajuns in ziua cu pricina, am luat magazinele la cutreierat. Ma uit, admir, sunt intrebata ce vreau, cand e fericitul eveniment, cam ce fel de rochie vreau. De unde mama naibii sa stiu eu asta? Nu ma incadrez in categoria de fete care se visau de mici mirese, asa ca am dat din umeri si am fost invitata cordial sa dau jos textila si sa ma pun pe probat.

Probez prima rochie. Simpaticuta. Gen princess. Cu talia mai joasa. Nu prea ma incanta pe mine ideea de princess, dar o probez. Incep mofturile - nu-mi place in partea de sus, unde avea dantela sub forma de maieu. Ma mai foiesc, ma mai fotografiez, decid ca vreau si altceva.

Probez a doua rochie. Tot princess. Tot bej-crem. Parca parca era mai bine, in forma de inima si cu talia mai inalta. Iar ma foiesc, iar ma pozez, ramane sa ma mai gandesc si sa vad care mi-ar placea.

Plec catre alte magazine. Intru, admir, le aud pe vanzatoare ca tot ce e pe crem e si pe alb, ma iau migrenele.

Probez a treia rochie. Tot ivory, dar in forma de A. Nu-mi plac manecile - gen tricou, din dantela, si nici atitudinea vanzatoarei. Ma enervez si plec acasa.

Dupa vreo luna, iar ma pornesc la cutreierat. Si vad o rochie. Un crem mai inchis, dantela brodata, ceva ce n-am mai vazut. Imi fileaza lampile, simt asa un gol in stomac, ma ia cu calduri.

Probez a patra rochie. Incep sa cred ca ea e THE ONE. O invart, o sucesc, fac poze, o mangai, ce mai... Era ceva ce nu s-a mai vazut, frumoasa tare, diferita de restul rochiilor. Ramane sa vin cu o luna si ceva inainte de nunta si sa-i fac ultima proba, sa nu ma trezesc ca nu mai intra pe mine sau ca e prea larga. Cand sa ies din magazin, imi aluneca ochii pe o alta rochie. Prea frumoasa,  ivory, dar imi ziceam deja ca am gasit aleasa si n-are rost sa na nai uit dupa alta, sa nu-mi vina idei.

Mai era inca o luna si jumatate pana la nunta. Ma duc, increzatoare, sa-mi vizitez rochia. O probez, ma minunez, hotaram modificarile de rigoare- decolteu sub forma de inima, un bolero in aceeasi culoare ca si rochia, si voal cu aceeas dantela brodata. Asta se intampla sambata. Ramanea sa o sun pe doamna in acea seara daca vin duminica sa o iau, daca nu sa ma duc marti. Las avans si dau sa plec. Iar imi aluneca ochii pe rochia pe care o ochisem data trecuta, si parca scap un suspin cand trec pe langa ea. Ajung acasa, ma pregatesc sa dorm, dar parca un gand nu-mi da pace. Ma gandeam la CEALALTA rochie, ca parca e mai mai, si incerc cu disperare sa mi-o scot din cap, pe ideea ca deja mi-am ales rochie de mireasa.

Duminica si luni sunt ocupata, vine ziua de marti. Ajung la magazin. Acolo - supriza, si nu din cea placuta. Rochia nu era gata, lipsa de comunicare, ca trebuia sa o sun daca vin marti. Ii repet doamnei discutia de sambata, ii spun ca era vorba sa sun doar daca veneam duminca, sa nu se grabeasca ea. In fine, incerc sa ma calmez, ea incearca sa-mi zica ca face modificarile intr-o ora. Refuz, ca nu vreau treaba de mantuiala si ramane sa ma duc a doua zi, miercuri, sa ridic rochia.

Vine si ziua de miercuri. Ma duc, intru tremurand, intreb pe vanzatoare (asociata doamnei de dinainte), daca e gata rochia mea. Imi zice ca da, ma pun pe dezbracat si probat.

Probez rochia. Facuse modificarea pe sani, dar nu facuse treaba buna. Partea din stanga nu era egala si uniforma cu cea din dreapta. Imi zice ca o repara pe loc, sa nu ma stresez. Deja simteam ca ma lua cu calduri de nervi.

Trecem la bolero. In fata cat de cat ok-ish, in partea din spate penal tare. Nu-mi pusese dantela decat in partea din fata, asa ca fata si spatele erau de culori diferite si nici dantela nu era dispusa simetric. Deja incepeam sa trec de la starea de iritare la starea de nervi.

 Intre timp observ pe partea dreapta a rochiei niste pete negre. Si mi se pune si mie pata, dar rau de tot. Ii cer, tremurand toata de nervi, sa-mi arate si voalul.

Si-mi aduce un voal alb, simplu. In momentul aceva a trebuit sa-mi reamintesc ca o lady nu face circ in public si sa ma calmez.

Ma gandeam ca am dat avans la rochie. In acelasi timp ma uitam la treaba facuta de mantuiala, sau nefacuta deloc,la petele de pe ea, ma gandeam la pretul rochiei, ma gandeam ca banii sunt munciti de mine, si-mi venea sa rup rochia de pe mine si sa i-o dau de cap vanzatoarei.

Ii spun calm, cu un zambet ironic pe buze ca doresc sa probez si alta rochie si ma duc spre rochia
ce-mi ramasese in minte. Vanzatoarea cam stramba din nas, dar nici ca nu o bag in seama, probez rochia, ma uit in oglinda si in momentul acela stiu ca ea ESTE ALEASA. Imi iau rapid si un bolero in ton, un voal simplu si cele necesare sub privirile mai putin placute si prietenoase ale vanzatoarei, achit restul de plata si plec cu inima impacata.

The end. :)




You Might Also Like

4 comentarii:

  1. Asa este, stim instinctiv care este cea mai cea :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu nu sunt genul care să facă scandal sau să sară cu gura, dar tu eşti o eroină, serios. Sincer, după atâtea belele, meritau două-trei vorbe de bine. La cât de mulţi bani se învărt în jurul unui eveniment de genul, la câţi bani trebuie să verşi din buzunar pentru toate chestiile astea (vorba ta, bani munciţi, nu primiţi sau culeşi din copac), să mai primesc rochia şi strâmbă şi pătată e prea mult. Şi nu e vorba doar că e rochie de mireasă, putea fi orice rochie. Oare doamna aia ar fi plecat la un eveniment cu aşa o rochie?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred ca nu. Oricum, inteleg ca trebuie sa-si vanda marfa, dar eu una, in locul ei, n-aveam curaj sa dau asa o rochie spre vanzare.

      Ștergere